Codul penal - TITLUL II
TITLUL II
Infracţiunea
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 15
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 17 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 17 alin. 2 din vechiul Cod penal
ART. 16
Vinovăţia
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
- a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
- b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
- a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
- b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (2): art. 19 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (3) lit. a): art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) din vechiul Cod penal
- alin. (3) lit. b): art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) din vechiul Cod penal
- alin. (4) lit. a): art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) din vechiul Cod penal
- alin. (4) lit. b): art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) din vechiul Cod penal
- alin. (6): art. 19 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (6): art. 19 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 17
Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune
Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:
- a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
- b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
CAPITOLUL II
Cauzele justificative
ART. 18
Dispoziţii generale
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
Comentariu
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 44 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 45 alin. 1 din vechiul Cod penal
ART. 19
Legitima apărare
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 44 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 44 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 44 alin. 2^1 din vechiul Cod penal
ART. 20
Starea de necesitate
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 45 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 45 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 45 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 21
Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
ART. 22
Consimţământul persoanei vătămate
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
CAPITOLUL III
Cauzele de neimputabilitate
ART. 23
Dispoziţii generale
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia cazului fortuit.
Comentariu
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 44 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 45 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 46 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 47 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 48 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 49 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 50 din vechiul Cod penal
ART. 24
Constrângerea fizică
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 46 alin. 1 din vechiul Cod penal
ART. 25
Constrângerea morală
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 46 alin. 2 din vechiul Cod penal
ART. 26
Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 44 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 45 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 27
Minoritatea făptuitorului
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.
Comentariu
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 50 din vechiul Cod penal
ART. 28
Iresponsabilitatea
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 48 din vechiul Cod penal
ART. 29
Intoxicaţia
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive*).
#CIN
*) Conform art. 241 din Legea nr. 187/2012 (#M3), prin substanţe psihoactive se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 49 din vechiul Cod penal
#B
ART. 30
Eroarea
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 51 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 51 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 51 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (5): art. 51 alin. 4 din vechiul Cod penal
ART. 31
Cazul fortuit
Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 47 din vechiul Cod penal
CAPITOLUL IV
Tentativa
ART. 32
Tentativa
(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 20 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 20 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 33
Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 21 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 21 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 21 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 34
Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseşte autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuşi consumarea infracţiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 22 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 22 alin. 2 din vechiul Cod penal
CAPITOLUL V
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
#CIN
NOTĂ:
Conform art. 10 din Legea nr. 187/2012 (#M3), tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
#B
ART. 35*)
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv**), acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
#CIN
*) Reproducem mai jos prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012 (#M3).
#M3
"ART. 238
În aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:
- a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;
- b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic."
#CIN
**) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 368/2017 (#M20), a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 41 alin. 3 din vechiul Cod penal
#B
ART. 36
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă
(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
(3) Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 42 din vechiul Cod penal
ART. 37
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă
Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 43 din vechiul Cod penal
ART. 38
Concursul de infracţiuni
(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 33 lit. a) din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 33 lit. b) din vechiul Cod penal
ART. 39
Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
- a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
- b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
- c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
- d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
- e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1) lit. a): art. 34 alin. 1 lit. a) din vechiul Cod penal
- alin. (1) lit. b): art. 34 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod penal
- alin. (1) lit. c): art. 34 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod penal
- alin. (1) lit. d): art. 34 alin. 1 lit. d) din vechiul Cod penal
- alin. (1) lit. e): art. 34 alin. 1 lit. e) din vechiul Cod penal
ART. 40
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.
(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 36 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 36 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 36 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (4): art. 36 alin. 4 din vechiul Cod penal
ART. 41
Recidiva
(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 37 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 38 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 37 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 37 alin. 3 din vechiul Cod penal
ART. 42*)
Condamnări care nu atrag starea de recidivă
La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
- a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
- b) infracţiunile amnistiate;
- c) infracţiunile săvârşite din culpă.
#CIN
*) Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 (#M3), pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispoziţiilor Codului penal.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- lit. a): art. 38 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod penal
- lit. b): art. 38 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod penal
- lit. c): art. 38 alin. 1 lit. a^1) din vechiul Cod penal
#B
ART. 43
Pedeapsa în caz de recidivă
(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(3) Dacă prin însumarea pedepselor în condiţiile alin. (1) şi alin. (2) s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracţiune şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanţa aplică dispoziţiile alin. (1) - (5).
(7) Dispoziţiile alin. (6) se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 39 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (1): art. 39 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (6): art. 39 alin. 6 din vechiul Cod penal
- alin. (7): art. 39 alin. 7 din vechiul Cod penal
ART. 44
Pluralitatea intermediară
(1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 40 alin. 1 din vechiul Cod penal
ART. 45
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni
(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut:
- a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
- b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
(6) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranţă luate conform art. 112*) se cumulează.
#CIN
*) Conform art. IV din Legea nr. 63/2012 (#M2), ori de câte ori prin Codul penal se face trimitere la art. 112, trimiterea se va considera făcută la art. 112 şi 112^1.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 35 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 35 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 35 alin. 3 din vechiul Cod penal
- alin. (6): art. 35 alin. 4 din vechiul Cod penal
- alin. (7): art. 35 alin. 5 din vechiul Cod penal
#B
CAPITOLUL VI
Autorul şi participanţii
ART. 46
Autorul şi coautorii
(1) Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
(2) Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 24 din vechiul Cod penal
ART. 47
Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 25 din vechiul Cod penal
ART. 48
Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Jurisprudenţă obligatorie (ÎCCJ)
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 26 din vechiul Cod penal
ART. 49
Pedeapsa în cazul participanţilor
Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74.
Comentariu
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 27 din vechiul Cod penal
ART. 50
Circumstanţe personale şi reale
(1) Circumstanţele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi.
(2) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului şi a participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (1): art. 28 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (2): art. 28 alin. 2 din vechiul Cod penal
ART. 51
Împiedicarea săvârşirii infracţiunii
(1) Participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuşi consumarea infracţiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- art. 30 din vechiul Cod penal
ART. 52
Participaţia improprie
(1) Săvârşirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
(4) Dispoziţiile art. 50 şi art. 51 se aplică în mod corespunzător.
Comentariu
Jurisprudenţă - Codul penal adnotat
Drept comparat
Legislaţie anterioară
Reglementări anterioare:
- alin. (2): art. 31 alin. 1 din vechiul Cod penal
- alin. (3): art. 31 alin. 2 din vechiul Cod penal
- alin. (4): art. 31 alin. 3 din vechiul Cod penal